Fonduri-Euro.roprima informatie / primul consultant

Idei de afaceri - CIUPERCARIE (serial - I parte)

material elaborat de catre consultant fin. Liliana BALAN - Comara Project Consulting

Cultivarea ciupercilor se dovedeşte a fi o afacere profitabilă, beneficiile economice pe care le generează fiind deosebit de însemnate.
Datorită ariei extinse de principii nutritivi: proteine, glucide, lipide, vitamine, elemente minerale, enzime, stimulenţi cerebrali şi organici, ciupercile pot fi considerate ‘carne vegetală’. Ciupercile sunt vegetale cu totul particulare.

Ciupercăria va funcţiona în sistem intensiv ce va permite cultivarea ciupercilor pe tot parcursul anului calendaristic indiferent de condiţiile din mediul exterior. Astfel,  sunt programate cinci cicluri de producţie / an, cantitatea de ciuperci recoltată de pe metru patrat de cultură fiind de cca. 15 kg.
Se estimează aşadar pentru 4 ani de exploatare următoarea producţie:

La calculul veniturilor prognozate s-a ţinut seama şi de un anumit procent de pierdere din cantitatea totală de ciuperci recoltate (1,5% anual).
Cantitatea de ciuperci care a fost prognozată a fi comercializată efectiv pe piaţă este de 44.325 kg ciuperci /an

Tehnologia de cultură a ciupercilor

Cultura ciupercilor  necesita executarea următoarelor etape tehnologice: pregătirea substratului nutritiv, formarea straturilor de cultura, însămânţarea, acoperirea straturilor, recoltarea ciupercilor, evacuarea substratului uzat si pregătirea spaţiului de cultura pentru un nou ciclu.
În cazul investiţiei propuse, procesul de cultivare a ciupercilor se va reduce la formarea straturilor de cultură, acoperirea straturilor însămânţate cu miceliu, recoltarea ciupercilor, evacuarea substratului uzat şi pregătirea spaţiului de cultură pentru un nou ciclu.
În spaţiul de cultură pregătit şi dezinfectat în prealabil, compostul însămânţat şi introdus  în saci de polietilenă va fi  amplasat pe suporturi metalice, numite stelaje.
Sacii sunt confecţionaţi din folii de polietilenă, cu grosimea de 0,1 mm. Aceştia au capacitatea de 20 kg substrat, lăţimea de 60 cm, lungimea de 70 cm şi asigură o suprafaţă de 0,2-0,25 mp/sac.
Pentru obţinerea unor randamente de recolta eficiente, in special in cultura fara pasteurizare, sacii au o singura folosire, întrucât numai prin dezinfectarea chimica cu sulfat de cupru si formalina nu pot fi eliminate virozele ramase de la vechea cultura.

Spatiile cu umiditate relativa prea ridicata, cu picături pe pereţi sau tavan, trebuie sa fie evitate deoarece favorizează instalarea mucegaiurilor si a dăunătorilor.

1. umplerea se realizează rapid, necesitând mai putina manopera ca la realizarea biloanelor;
2. introducerea si evacuarea din localul de cultura se fac in condiţii mai avantajoase decât în cazul biloanelor sau al straturilor plane;
3. infestarea substratului nutritiv cu nematozi este mai greu de realizat decât in cazul biloanelor dispuse pe sol;
4. infestarea localului cu paraziţi specifici acestei culturi, după executarea câtorva cicluri
5. de cultura, se realizează mult mai anevoios, fapt care avantajează in mare masura pe cultivatori;
6. in cazul culturii etajate, sacii din polietilena permit o reducere cu 25-30% a suprafeţelor de susţinere a parapetelor stelajelor;
7. permite transportul substratului nutritiv la distante mai mari de locul unde s-a executat compostarea.

O dată depuşi la locul de cultură, sacii din polietilenă vor fi rulaţi până la nivelul substratului nutritiv.
Acoperirea straturilor.
După 7 zile de la  aşezarea sacilor de polietilenă  în locul de cultură suprafaţa sacilor este împânzită cu o ţesătură deasă de filamente albicioase-cenuşii.
În această perioadă se execută acoperirea straturilor cu un amestec jilav în grosime de 3,0 - 3,5 cm aşezat uşor tasat.
Pot fi  folosite următoarele reţete de amestec de acoperire:

1. nisip 1p + pământ de ţelină 2p; pentru saci şi straturi plane
2. nisip 1p + turbă neagră 2p + turbă roşie 1p
3. turbă neagră 3p + turbă roşie 1p

La toate reţetele se adaugă la volum 6-10% carbonat de calciu sau cretă furajeră.
Amestecul astfel rezultat va trebui să fie dezinfectat cu 5-10 zile înainte de utilizare, folosind în acest scop formalina 1,5 - 2 l/m3 amestec sau, în funcţie de posibilităţi, vapori sub presiune pentru realizarea temperaturii de 60° C timp de 6-8 ore.
Dispunerea amestecului de acoperire se face manual,.
După acoperire, în spaţiul de cultură trebuie să se menţină temperatura de 18-20°C şi umiditatea relativă de 85-90%, aerisirea va fi moderată
Preventiv se aplică la intervale de 4-5 zile pulverizări uşoare (50-100 cm3/m2) cu o soluţie de formalină 0,5% alternând cu stropiri numai cu apă, pentru a menţine în stare jilavă amestecul de acoperire.
Stropirile uşoare ale straturilor de cultură se aplică numai în primele două săptămâni de la acoperire, întrucât în cea de-a treia săptămână urmează să apară butonii ciupercilor şi până când aceştia ajung la mărirea bobului de mazăre nu se mai aplică stropiri.
În cea de-a treia săptămână temperatura în spaţiul de cultură va trebui să fie scăzută la 16-17'C, pentru a executa şocul termic care influenţează favorabil apariţia în masă a butonilor de fructificare si prevesteşte începutul, în câteva zile, al recoltării.

Recoltarea ciupercilor.

Prima recoltă de ciuperci are loc după o perioadă de 15-20 de zile de la însămânţare, în funcţie de temperatura existentă în spaţiul de cultură în perioada de incubare si de formare (după acoperire).
Cu cât temperatura va fi mai scăzută, cu atât perioada se va prelungi.

Ciupercile se recoltează numai prin răsucirea piciorului, înainte ca pălăria să se desfacă.
În timpul perioadei de recoltare, care, de asemenea, în funcţie de temperatură, poate dura între 45-60 zile se pot executa cca. 30 de recoltări realizându-se producţii de cca.15 kg/mp.

În perioada de recoltare se aplică următoarele lucrări:

• astupatul locurilor de unde s-au recoltat ciuperci, folosind în acest sens un amestec de acoperire proaspăt pregătit
• culesul ciupercilor bolnave (moi sau pătate),
• menţinerea umidităţii straturilor prin pulverizarea cu apă după fiecare recoltare

În această direcţie, cantitatea de apă care se va administra va trebui să fie cu atât mai mare cu cât pe suprafaţa straturilor vor exista mai mulţi butoni de fructificare.
Aerisirea în perioada de recoltare este cea mai activă, reprezentând in cazul când se execută dirijat 6-7 m3 aer/oră/m2 suprafaţă de cultură.
Menţinerea unei igiene cât mai riguroase constituie altă condiţie necesară pentru realizarea unei culturi reuşite.

Evacuarea substratului uzat şi pregătirea pentru un nou ciclu

După cca. 1,5-2 luni, cultura se consideră terminată, iar spaţiul va trebui să fie evacuat de substratul uzat şi pregătit pentru un nou ciclu de cultură.
La evacuare, substratul uzat, care reprezintă cca. 75-80% din substratul iniţial, nu trebuie să vină în contact cu substratul proaspăt pregătit, sau cu amestecul, întrucât, constituie un focar de infecţie cu dăunători specifici.
Substratul uzat constituie un foarte bun îngrăşământ natural pentru grădina de legume.
Pardoseala spaţiului de cultură se curăţă de resturile substratului uzat si se spală, după care pe toate suprafeţele interioare se aplică dezinfectarea chimică prin pulverizarea unei soluţii insectofungicide formată din: sulfat de cupru 3 Kg, lapte de var 10 I, formalină 2 I şi 100 I apă.
Ulterior dezinfectarea termică prin gazarea fie cu dioxid de sulf 30 g/m3 încăpere, sau vapori de aldehidă formică rezultaţi din fierberea a 20 cm3 formalină/m3 încăpere.
După aerisire, în spaţiul respectiv se va putea introduce substratul pentru un nou ciclu de cultură.
Obţinerea unor producţii de ciuperci ridicate depind de o serie de factori, consideraţi esenţiali în cultivarea oricărei specii de ciuperci.

Aceştia  sunt:

• Lumina

Este socotita ca o necesitate pentru cele mai multe specii de ciuperci. In absenta luminii, primordiile nu se dezvolta sau prezintă o creştere anormala, prin alungirea puternica a piciorului si dispariţia pălăriei.
Lumina roşie si galbena inhiba dezvoltarea carpoforului, spre deosebire de cea albăstruie si ultravioleta care este foarte favorabila.

Ca la oricare organism viu si la ciuperci exista o temperatura optima pentru formarea carpoforului care, in condiţii de nerealizare, duce la încetinirea creşterii acestuia, iar in caz de depăşire intervine accelerarea transpiraţiei si frecventa competitorilor cu o dezvoltare anormala a carpoforului.
Factorul termic din spaţiul de cultură influenţează în mare parte producţia de ciuperci. Astfel în cazul Agaricus biosporus cu regim termic se face resimţit prin aceea că la temperaturi mai ridicate de +18 ºC formarea ciupercilor  este stânjenită  pentru ca la temperaturi de peste + 20ºC să fie complet stagnată iar la temperaturi de peste +32ºC să se manifeste o acţiune letală asupra miceliului de ciuperci.
Din practică s-a constat că miceliul ciupercii albe de strat suportă mai bine temperaturii scăzute sub +15ºC până la 0º, decât temperaturi ridicate.

• Aerisirea.

Aerisirea spaţiului de cultură constituie unul din factorii esenţiali care influenţează ciuperca de cultură,  întrucât accesul de aer proaspăt este necesar pentru eliminarea bioxidului de carbon, produs de procesele de metabolism ale miceliului ciupercii şi ale activităţii microorganismelor din compost este dăunător. Concentraţia de bioxid de carbon nu trebuie să depăşească 0,03-0,01%.
La concetraţia de carbon de 0,1-0,3% primordiile stagnează în apariţia, iar butonii se umflă, luând forma unor cepe. La concentraţia de de 11%
Ventilaţia dirijată se face prin schimburi şi recirculări de aer sau prize de aer proaspăt din exterior printr-un filtru.
Recircularea aerului este necesară pentru uniformizarea temperaturii din interiorul sălii de cultură, în special când cultura se execută etajat. Aerul viciat se evacuează fie prin suprapresiune, fie prin amplasarea unor ventilator ( exhaustoare).

Regim de ventilaţie:
Pentru formarea ciupercilor  aerul  necesar asigurat trebuie să se încadreze în intervalul 1-2m³/oră cu o viteză de circulaţie de 0,1-0,15 m/s, iar în perioada recoltării va trebui asigurat un volum al aerului de 5-7 m³/oră cu o viteză 0,15-0,2m/s.

• Umiditatea relativa a aerului este raportul dintre umiditatea absoluta impartita la umiditatea de saturatie, totul inmultit cu factorul 100. Aceasta umiditate trebuie sa fie mai mare de 75% (77-90%), dar sa nu atinga punctul de saturatie, respectiv punctul de roua (100%), intrucat se inhiba metabolismul ciupercii si se favorizeaza aparitia competitorilor.

De asemenea spaţiu de cultură ales trebuie să îndeplinească anumite condiţii pentru favorizarea dezvoltării sănătoase a ciupercilor:

1. prezinte o izolare hidrotermică cat mai riguroasa, ţinând seama ca, in cazul cândvariaţiile zilnice de temperatura sunt mai mari de +/- 2 C, executarea culturii devine problematica.;
2. sa poată fi încălzite tehnic cu abur sub presiune, care constituie mijlocul cel mai indicat sa fie ales,  ;
3. sa poata fi răcit, in cazul când cultivarea se desfăşoară in flux continuu, in sistem intensiv si in perioada calda a anului (mai-septembrie). In aceasta direcţie trebuie avut in vedere ca ciuperca Agaricus bisporus este mare consumatoare de frig, dezvoltându-se bine in regim criofil de temperaturi scăzute (12-16 C) in perioada de fructificare;
4. suprafeţele interioare sa fie netede si construite din materiale dure, uşor de dezinfectat cu substanţe insecto fungicide si, in cazul culturilor intensive, rezistente la tratamentul termic cu abur sub presiune la temperaturi de la +60 la +80 C;
5. sa prezintă posibilitate de dirijare libera sau dirijata;
6. sa fie racordate, in cazul culturii intensive, la o instalaţie de abur necesar pentrudezinfectarea termica a spaţiului de cultura, a substratului nutritiv (pasteurizare) înainte de fiecare ciclu de cultivare. In spaţiul de cultivare, încălzirea nu se asigura prin conducte si radiatoare, ci prin introducerea aerului cald condiţionat in prealabil in bateria de conducte din camera de amestec (încălzire, răcire, umidificare, filtrare);
7. sursa de apa sa fie asigurata in interior sau in imediata apropiere;
8. asigurarea izolaţiei termice
9. asigurarea umidităţii in spaţiul de cultura. In mediul ambiant de cultura, umiditatea relativa se realizează prin stropirea periodica a potecilor sau a pereţilor in cazul culturii clasice, sau prin umidificarea aerului (in baterii de condiţionare), in cazul culturii intensive.

Contacteaza un consultant